| 1.
|
ÎMBRÂNC'I, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. si refl. recipr. A (se) împinge cu violenţă, a(-si) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. - În + brânci.
Sursă
: DEX'98
(16049)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎMBRÂNC'I vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) busi, (reg.) a (se) brânci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. si Ban.) a (se) popândi.
Sursă
: Sinonime
(188606)
- siveco |
| |
| 3.
|
îmbrânc'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îmbrânc'esc, imperf. 3 sg. îmbrânce'a; conj. prez. 3 sg. si pl. îmbrânce'ască
Sursă
: DOR
(254898)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ÎMBRÂNC//'I mă ~'esc intranz. A face (concomitent) schimb de brânci (unul cu altul). [Sil. îm-brân-] /în + brâncă
Sursă
: NODEX
(339594)
- siveco |
| |
| 5.
|
A ÎMBRÂNC//'I ~'esc tranz. (persoane) A împinge violent (cu mâinile). [Sil. îm-brân-] /în + brâncă
Sursă
: NODEX
(339593)
- siveco |
| |
|
|